andreea ferigeanu

Citeam articolul ăsta și mă minunam, tre să merg și eu la metaversul ăsta sau ce-o fi, îmi spun, m-au prostit cu toată tehnologia asta pusă în scenă, bă, ce tare! și văd că are sponsori privați mari, BCR, Kaufland, Nvidia etc, frumos, ce tare o fi să lucrezi la ăștia, tot niște corporații, dar în niște proiecte așa creative și mișto, discută unii ce pictor să abordeze, cum să fie muzeul, ce alte teme să găsească, iată, lumea subacvatică, or fi adus pe unii de la geografie, de la arte, colaboratori, echipe mici și micuțe de marketing creativ, pr, social media, digital art, media art, spațiu imersiv, brainstorminguri să fie cât mai interactiv, avatar care vorbește cu tine folosindu-se de AI, instalații, art nouveau, cultură, spirit educațional, ce mișto, ce aș vrea și eu, ce joburi interesante.

Iar apoi toți acești oameni s-au gândit la un moto, o cugetare, ceva care să ne spună ceva, și au găsit, a avut unul o super idee inovatoare care să reprezinte tot acest spațiu și i-au zis CEL MAI MARE CENTRU DE NEW MEDIA ART DIN ESTUL EUROPEI. Dar nu s-au oprit aici, era prea puțin vizibil, ar fi trecut pe sub radar, așa că au adus și un robot care să zică asta la intrare fiecărei ființe umane ce le calcă pragul – „Eu sunt MINA, ghidul tău personal în cel mai mare centru de artă new media din sud-estul Europei”, și se uitau toți tâmp la el jubilând la propriile elucubrații și n-au mai zis nimic, era șefu, head of marketing, aia e, și așa a rămas.

dar de mers, tot merg, să-mi imaginez în continuare ce lucruri faine fac unii, să fiu vulpea ce n-ajunge la struguri, să bălăcăresc AIul și să-mi dau, iar, cu părerea.