andreea ferigeanu

În 2015 s-a terminat una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea, 3 ani de facultate frumoși și voioși la Limbi Străine, Secția de Neerlandeză – o secție mică la vremea aia, ceva mai mare acum, cu 3 profesori, dintre care unul nativ, cu multă, multă implicare și respect pentru profesia lor și pentru studenți.

Au trecut câțiva ani de atunci, dar legăturile s-au închegat bine și încă se păstrează – cu foști colegi, absolvenți, profesori. Între timp s-a creat o comunitate din ce în ce mai mare, formată din vorbitori de neerlandeză (așa-zisă pe la noi, olandeză) care se întâlnesc periodic pentru socializare cu vinuț și voie bună. Aceste taalcafes (aș traduce cafea pe limbă), unde actuali studenți, alumni, orice vorbitori de neerlandeză, nativi sau nu, se adună și petrec câteva ore împreună, își exersează limba, fie ea și română, bonduiesc și petrec, căci orice motiv de sindrofie e un motiv bun.

Am fost aseară la ultima ediție Taalcafé din anul acesta, am vorbit cu studenți de toate felurile (restanțieri, premianți, alumni, nostalgici), ne-am deplâns carierele corporatiste, munca în general, ne-am încurajat unii pe alții că e mai mult de atât, că toți suntem într-o căutare fără de sfârșit, că unii au găsit, că unii nu, că viața e mai mult decât pare, că literatura nu-și găsește locul în corporații, că nimic nu înseamnă nimic, că profii ăștia mișto ne-au transmis și ceva spirit și visare, nu doar concretul, că trăim două vieți sau mai multe, una de birou, una de artist, una de visător, că se poate trăi și din traduceri cu încă trei joburi în plus, că dăm mereu unii de alții la interviuri, la joburi, că se leagă discuția imediat, chiar dacă suntem din generații diferite, pornind simplu, cu întrebarea – ce mai face Alexa?

S-a mai dus un pahar, m-am trezit că eu fac 30 de ani și trăiesc o nostalgie cronică, mă simțeam iar studentă, parcă facultatea abia începea, eram acolo, cu toate emoțiile și bucuriile, cu un sentiment proaspăt și tonic pe care mi-l transmiteau toți oamenii din jur, o comunitate ce s-a format organic, natural, un amestec de dor și bucurie, mai că mă înscriu iar la facultate, aș face-o tot pe asta, doar să mai fiu tânără studentă, când restantă, când eminentă.