andreea ferigeanu

Ați văzut cum se bucură (unii) bărbați? Își încrețesc frunțile, forțează un zâmbet nenatural, cu sprâncenele adunate, își încordează pieptul, își ridică brațele deasupra capului, cu pumnii pietre, etalându-și tricepșii, bicepșii, toți pșiii, venele nervoase, gata să explodeze, corpul lor e pregătit de luptă, le stă mintea în loc, căci creierul a primit semnal de bucurie, în timp ce mușchii sunt gata de război, sau tocmai au câștigat războiul, au învins, s-ar bucura, dar îi ține instinctul de luptă.

Am observat asta uitându-mă la Chef la cuțite, unde fel de fel de concurenți se bucurau de cuțitele primite, cinste lor – bucătari pricepuți și mâncare bună să avem din plin. Participau și doi frați, afacere de familie, bros for life, își doreau foarte mult să intre în cursă împreună. Unul dintre ei a luat cuțitele și aștepta cu nerăbdare să vadă ce face fra-su – suspans, tensiune, a gătit un bulz, a luat, mare bucurie, s-a întors în culise unde te așteptai la o îmbrățișare caldă între frați, un moment emoționant care să scoată de la telespectatori un awww sincer și lung, când colo s-au întâlnit, au râs, bravo bă, și îi vedeai cum începeau să se încordeze, erau în ring, se legănau de pe un picior pe altul ca la box, fără să atingă coarda invizibilă, își dădeau pumni domoli și gentili în brand și pe spate, cu mânecuța tricoului perfect mulată ce scotea în evidență râurile învolburate de pe mâini, cu veselie pe chip și furie în corp.

Emoții de toate felurile amestecate, identificate aiurea, apucături instinctive în momente nepotrivite, copilării confuze, dragi bărbați, vă puteți relaxa, noi știm că sunteți puternici.