Bravo, ai stil

S-au încins spiritele la Bravo, ai stil, s-au supărat jurații, s-a rupt lanțul de iubire. Fetele astea anonime, nimeni-în-drum, sunt ceva mai răuțe și acide decât așa zisele celebrities. Lumea din jur îmi spune că nu mai e ce a fost. Când a început BAS, nu urmăream gunoiul de la tv, mă consideram mai presus de atât – acum mă prinde din urmă, căci aș rade tot. Am văzut și secvențe din sezoanele mai vechi, pe cel cu Tonciu l-am văzut integral, îmi pare rău că nu mai e Iulia Albu în juriu, era delicioasă, iar fetele nimeni-în-drum din sezoanele trecute aveau de dovedit că provincia nu-i de colea.

Din sezonul actual, am reușit doar să văd câteva episoade, cât să-mi fac o idee. Preferata mea e Melina, e singura amuzantă, care nu se ia atât de în serios și care are un simț al ridicolului cu care se joacă și de care se folosește. Restul sunt dezastru toate. E rost de scandal cu una care îi fură ținutele unei foste câștigătoare, e plagiat practic, la tv, se fură idei, haine, ținute, se fură ca-n codru, ca-n țara asta, ca la Unibuc, iată, cine ar fi crezut, lumea academică s-a împrietenit cu stylingul. S-a făcut fata asta de râs, au ostracizat-o, au judecat-o, au certat-o, au umilit-o, însă n-au trimis-o acasă, căci gunoiul trebuie să se rostogolească.

Io înțeleg și sunt de acord, nu-i frumos, nu se face, celelalte fete muncesc, aleargă toată ziua în mall, caută haine, aoleu, păi nu vă imaginați ce înseamnă să stai cu orele în mall că aș slăbi 15 kile doar de la probat și aș vedea numai lumini albastre, amețești, te ia foamea, bagi Mec că e aproape, mai dai 5 ture de mall, mai intri și pe la Sephora că, ce ar fi mallul fără Sephora și vezi și-un lănțic că tre’ să accesorizezi, frate, aici nu e că te duci la mega, ieși la cafea, tragi un tricou și ai plecat, nuuu, tre să pui gențuci și brățărici și de toate și of ce aș vrea uneori să fiu și eu ca fetele astea, deși știu că aș obosi și mi-ar fi lehamite, dar poate așa m-aș lecui de mall și n-aș mai intra niciodată, doar le judec din canapea și îmi dau ochii peste cap la poveștile lor. Feteelor, găsiți niște povești mai interesante, io înțeleg că-n viața de zi cu zi nu se întâmplă nimic, dar spuneți și voi că mergeți la Tecuci să cumpărați un muștar, că mergeți la Cimitirul Bellu, la rudele de la țară, la Turnul Eiffel din Slobozia sau la Câmpulung, prima capitală, oraș nobil, abia mai învață și bucureștenii una-alta, deci fetelor, e șansa voastră să educați o țară, să educați o generație, că aici vi se iartă și plagiatu și orice…



Leave a comment

About me

Scriu despre viața la terase și viață în general. Scriu texte pe care le-aș situa la periferia literaturii, panseuri de Facebook. Mi-e ușor să scriu despre mine, așa că încerc să scriu și despre alții.

Newsletter